filozofia obiectuala

Anexa X.13 - SUPORT ABSTRACT ŞI SUPORT MATERIAL

 

În cap. 2 în care sunt tratate distribuţiile am vorbit despre suportul unei distribuţii ca fiind domeniul de valori al variabilei independente. Acest domeniu constă dintr-o mulţime de valori singulare, fie cantitative (numerice, scalare) fie literale (cuvinte, simboluri), fie de altă natură (grafice de exemplu), cu alte cuvinte, avem un obiect abstract. Toate valorile singulare conţinute de acest obiect - suportul distribuţiei - sunt evaluate de către un SPI, dacă respectivele valori există în memoria internă sau externă a acestuia. Chiar şi distribuţiile însele sunt doar nişte modele matematice ale obiectelor reale, suportul distribuţiei fiind doar o parte a acestui model. În filosofia obiectuală s-a continuat folosirea termenului de suport pentru domeniul de valori al variabilei independente a unei distribuţii doar din motive de trecere graduală de la termenii uzuali din matematici la termenii specifici acestei lucrări. Este evident că în acest caz este vorba de un suport abstract.

În cap. 8 în care se tratează modelul general de SPI am văzut că fiecare informaţie percepută de un SPI are un suport material - un SM din clasa sisteme suport de informaţie (SSI). Când vorbim de SSI ne referim la faptul că fiecare tip de informaţie calitativă transmisibilă percepută de un SPI corespunde unui flux material cu anumite proprietăţi, flux provenit (eferent) de la un obiect material sursă. Pe lângă proprietăţile calitative naturale (date de organele de simţ specializate ale fiecărui tip de organism evoluat), oamenii pot percepe proprietăţi ale obiectelor transmise şi prin fluxuri aflate înafara domeniului de percepţie natural, cu ajutorul unor convertoare de fluxuri ce transformă fluxurile imperceptibile direct (fotoni IR, UV, X, , fluxuri de electroni, neutroni etc) în fluxuri direct perceptibile (vizoare IR sau UV, microscoape electronice, telescoape X, , etc). Important de observat din aceste constatări este faptul că absolut toate aceste proprietăţi percepute fie direct fie indirect au ca suport material atât obiectul vizat cât şi fluxurile materiale care provin de la el (fie fluxurile emergente fie cele reflectate). Cum una din cele mai importante proprietăţi ale obiectelor percepute de un SPI este poziţia spaţială (evaluată faţă de SR spaţial intern, existent la orice nivel de organizare al biosistemelor), filosofia obiectuală susţine:

 

AXIOMA VIII (axioma spaţiului): Proprietatea poziţie spaţială a unui SM, cu domeniul său de valori - spaţiul infinit - nu poate exista fără un suport material ; cum acestă proprietate este considerată continuă şi infinit divizibilă, pentru fiecare domeniu infinit mic de spaţiu trebuie să existe un tip de SM suport.

 

Axioma VIII împreună cu POS (principiul organizării sistemice) discutat în cap. 1 postulează ambele interdependenţa directă dintre infinitatea domeniului de organizare al SM abiotice şi infinitatea spaţiului. Spaţiul există tocmai pe baza faptului că el este domeniul suport al existenţei sistemelor materiale; orice SM are nevoie de un domeniu spaţial intern (delimitat de SRS) şi de un domeniu spaţial extern delimitat de competiţiile cu vecinii (în care este conţinută energia externă a SM). Din acest motiv, nu poate exista niciun domeniu spaţial, oricât de mic, fără ca el să nu conţină până la refuz SM cu diferite niveluri de organizare. Sistemele cu organizare superioară nu sunt altceva decât porţiuni (partiţii) finite şi delimitate din această mulţime de SM superînghesuite ce au o distribuţie neuniformă a energiei pe element, porţiuni ce se pot deplasa/propaga prin respectiva mulţime. Ipoteza infinităţii dimensionale a spaţiului atrage după sine aşadar atât ipoteza infinitei divizibilităţi a SM cât şi ipoteza infinitei compozabilităţi a acestora. Mai putem spune că dacă spaţiul este domeniul suport abstract al sistemelor materiale, sistemele materiale sunt suportul real al spaţiului.

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.