filozofia obiectuala

X.18.4 Distribuţii senzoriale

Distribuţiile menţionate mai sus sunt distribuţii spaţiale celulare, ale căror elemente sunt celule specializate īn receptarea unor anumite fluxuri. Fiecare din aceste mulţimi de celule distribuite spaţial produce la momentul prezent t o distribuţie spaţială de senzaţii elementare, care nu sunt altceva decāt distribuţii spaţiale de fluxuri elementare de SSI interne ale SPI animal. O asemenea distribuţie spaţială de fluxuri elementare de SSI existentă la momentul t şi produsă de o anumită distribuţie de celule senzoriale se numeşte distribuţie senzorială. Este evident că fiecare tip de distribuţie celulară senzorială (fiecare organ senzorial) va produce un anumit tip de distribuţie senzorială, specific ca sintaxă (modul de organizare a containerelor) fiecărui organ de simţ, iar ca distribuţie a fluxurilor elementare, specifică stării (interne sau externe) receptate.

Īn paragraful anterior am văzut cāte tipuri de distribuţii celulare senzoriale are un organism evoluat. Dacă vom asocia fiecărei distribuţii celulare de un anumit tip calitativ o distribuţie senzorială furnizată de aceasta la ieşire la momentul prezent t, vom obţine mulţimea distribuţiilor senzoriale existente simultan la acel moment, incidente pe creier la poziţia spaţială alocată fiecărei distribuţii celulare (organului senzorial). Vom avea astfel cele opt distribuţii ce reprezintă starea externă a mediului ambiant {SEv(t)}, {SEp(t)}, {SEa(t)}, {SEt(t)}, {SEn(t)}, {SEg(t)}, {SEo(t)}, {SEf(t)} şi cele (cel puţin) şase distribuţii senzoriale interne {SIk(t)}, {SIe(t)}, {SIn(t)}, {SIm(t)}, {SIg(t)}, {SIp(t)}. Majoritatea acestor distribuţii sunt divizate īn subdistribuţii de tip stānga/dreapta, sus/jos, şi au numere foarte mari de elemente (de ordinul milioanelor), toate existente la acelaşi moment, de exemplu t1. După intervalul  necesar eşantionării altei stări externe sau interne, va exista la intrarea īn creier o altă mulţime globală a distribuţiilor senzoriale existentă la momentul t2=t1+. Pentru un organism individual OGk, definit īn cadrul speciei sale (cu atributele specifice necesare) şi cu o poziţie spaţială definită, ce deţine un SNPI cu distribuţiile senzoriale menţionate mai sus, va exista la un moment t īn interiorul SNPI (mai exact īn MTS a acestuia) o mulţime globală:

 

                                                       (X.18.4.1)

 

ce reprezintă un obiect abstract numit starea individuală externă prezentă la momentul t a mediului ambiant pentru organismul OGk. Evident, pentru acelaşi organism OGk va mai exista īncă o mulţime globală:

 

                                                           (X.18.4.2)

 

ce reprezintă pentru acelaşi organism OGk un alt obiect abstract, numit starea individuală internă prezentă la momentul t.

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.