filozofia obiectuala

X.3.4 Poziţia unui element de curbă, suprafaţă sau volum

Abordarea obiectuală face ca vocabularul matematic al acestei lucrări să fie în multe cazuri diferit de matematicile tradiţionale. Aşa cum se poate constata din lucrările ştiinţifice actuale, formularea cu elementul de suprafaţă sau volum “ce înconjoară” un punct cu o poziţie determinată este frecvent întâlnită, deoarece matematica obişnuită nu oferă niciun suport pentru o exprimare mai precisă. Pentru filosofia obiectuală, elementul de curbă, suprafaţă sau volum este un obiect, şi ca orice obiect, el are un sistem de referinţă intern. În cazul elementului de suprafaţă din par. X.3.3 şi în varianta alegerii unei referinţe centrale, punctul de aplicare al normalei este tocmai un component al acestui sistem de referinţă intern (dacă aţi citit deja cap. 3 aţi putut constata că acest punct este referinţa T a elementului de suprafaţă, referinţă ce corespunde şi unei referinţe naturale).

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.