filozofia obiectuala

Anexa X.7 – FLUXURI ABSOLUTE ŞI RELATIVE

Fie un sistem material SM1, cu poziţia spaţială , considerată pe moment invariantă faţă de un SRe exterior. În aceste condiţii, orice flux definit faţă de SRe şi care intersectează SRS a SM1 este considerat (pentru acest SM) un flux activ, deoarece poate produce o acţiune asupra sistemului. Intensitatea acestor fluxuri este egală cu cantitatea de atribut transportată în unitatea de timp printr-o suprafaţă imaginară imobilă, normală pe liniile de flux. În cazul sistemului nostru material, fluxurile agent se descompun pe SRS în trafluxuri şi refluxuri, din care trafluxul pătrunde în sistem şi-i modifică mai întâi starea internă, apoi şi pe cea externă. Intensitatea trafluxului este integrala pe SRS a componentei normale şi tangenţiale a acestuia, tot în unitatea de timp; componenta normală va da trafluxul normal (componenta T a trafluxului), iar cea tangenţială, trafluxul tangenţial (componenta R a trafluxului). Şi faţă de SR intern (pe care îl denumim SRi) al SM1, distribuţia fluxurilor este similară, fiind vorba doar de o deplasare a originii.

Toate bune atât timp cât SM1 rămâne nemişcat. Ce se întâmplă însă dacă  devine variabil, adică SM1 se va mişca cu viteza  (evaluată faţă de acelaşi SRe extern)? Este firesc să presupunem că toate distribuţiile fluxurilor incidente pe SRS a SM1 se vor schimba, deoarece vitezele lor de transfer prin SRS se vor compune vectorial pe SRS a SM1 cu viteza , ba mai mult, toate sistemele materiale imobile (faţă de acelaşi SRe extern) aflate pe direcţia de mişcare a lui SM1 vor deveni (pentru SM1) fluxuri, dar de această dată definite faţă de SRi intern al SM1, fluxuri ce se vor deplasa cu viteza - faţă de SRi. Dacă fluxurile evaluate faţă de SRe extern (considerat ca un SR absolut) se pot astfel numi fluxuri absolute, fluxurile a căror viteză de transfer este evaluată faţă de SRi intern al unui SM le vom numi fluxuri relative faţă de respectivul SRi intern.

Dar stimate cititor, noi am văzut că orice flux material incident pe SRS a unui SM şi care flux are o componentă transmisă spre interior (trafluxul), indiferent de numele său, este un flux agent, flux ce produce o acţiune asupra SM respectiv; cum şi un flux relativ la SR intern al SM poate fi pentru acel SM un flux agent, acţiunea produsă de el asupra SM agent are o denumire specială încă de pe vremea lui Newton - reacţiune.

Cu alte cuvinte, reacţiunea este un răspuns al unui SM acţionat, la acţiunea unui flux extern, ce constă în modificarea de stare produsă asupra fluxului agent, de către fluxul de reacţie[1] produs de obiectul acţionat, flux ce apare ca urmare a unei mişcări relative.

Să presupunem că avem două sisteme materiale SM1 şi  SM2 care se mişcă uniform (cu viteze constante faţă de un SRe extern), cu vitezele  respectiv . Cele două viteze sunt date de relaţiile:

                                                                                                                     (X.7.1.a)

şi

                                                                                                                   (X.7.1.b)

 

unde  şi  sunt vectorii de poziţie ai celor două SM, iar ,  şi dt sunt variaţii elementare în sensul dat de filosofia obiectuală (nu în sensul calculului diferenţial clasic, vezi cap. 2, 3, 4 şi anexa X.3). Referinţele interne T ale celor două SM au una faţă de alta o poziţie relativă:

                                                                                                             (X.7.2.a) 

şi

                                                                                                             (X.7.2.b)

 

Dacă vectorii distanţă (poziţie) relativă  sunt coplanari cu vectorii  şi  (adică produsul mixt al celor trei vectori este nul), atunci fluxurile T produse prin mişcarea de translaţie a celor două corpuri se pot[2] intersecta, adică cele două SM vor interacţiona (prin ciocnire) la un moment viitor. În acest caz, vitezele relative de transfer[3] ale celor două fluxuri vor fi:

                                                                                              (X.7.3)

 

adică în cazul fluxurilor relative dintre elementele unui cuplu de SM, vitezele relative de transfer ale acestora vor fi întotdeauna egale şi de semn contrar[4], indiferent de valorile absolute ale celor două viteze şi indiferent de momentul evaluării acestora.


 

 



[1] Fluxul de reacţie este o altă denumire pentru fluxul relativ al unui SM acţionat. Denumirea de fluxuri relative este mai generală, fiind valabilă şi pentru cazul fluxurilor ce nu interacţionează, ci doar sunt evaluate faţă de un SR intern al unui SM.

[2] Condiţiile de intersecţie ale fluxurilor sunt mai numeroase, dar pentru a nu complica expunerea ne rezumăm doar la coplanaritate.

[3] Atenţie! Este vorba doar de vitezele de transfer nu de intensităţile celor două fluxuri.

[4] Pentru un segment de dreaptă (distanţa dintre cele două SM) care se lungeşte sau scurtează, nu contează cum se mişcă cele două capete ci doar variaţia modulului.

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.