filozofia obiectuala

5.4 Stocarea

Aşa cum am văzut anterior, o mărime M aflată īntr-o anumită zonă a spaţiului, īntr-un volum cunoscut V, delimitat de o suprafaţă īnchisă , poate fi descrisă de o distribuţie spaţială a acestei mărimi pe volumul V. Cantitatea totală de atribut M distribuită īntr-un domeniu spaţial cu volumul V, delimitat de o suprafaţă īnchisă  constituie stocul de atribut M din interiorul respectivului volum. Atenţie! Īn capitolul dedicat distribuţiilor am făcut precizarea că definiţia stocului este valabilă numai pentru atribute cumulative, extensive (pentru care este posibilă adunarea, respectiv integrarea valorilor distribuite pe elementele de distribuţie).

Dacă distribuţia se referă la mărimi scalare, invariante īn timp (cum ar fi densitatea masică a unui corp nemişcat de exemplu), vom spune că mărimea M este stocată static īn volumul respectiv (de exemplu stocurile de materii prime, de mărfuri din depozite etc). Dacă dimpotrivă, mărimea M este caracterizată de o distribuţie a unor mărimi vectoriale (cum ar fi de exemplu un flux īnchis), atunci vom spune că avem o stocare dinamică (de exemplu energia reactivă din circuitele electrice, energia cinetică din volanţi, magneţi supraconductori, inele de stocare a particulelor accelerate, dar şi stocul de sānge al animalelor vii sau cel de sevă al plantelor etc).

 

Comentariul 5.4.1: Există īntotdeauna un nivel analitic de descompunere a tipului de stocare, la care o stocare aparent statică se dovedeşte că este de fapt pur dinamică. De exemplu un parametru cum ar fi presiunea, scalar prin definiţie, se dovedeşte la analiză microscopică datorat mişcării moleculelor şi ciocnirii acestora cu pereţii şi īntre ele, deci unor fluxuri corpusculare, (cāmpuri vectoriale), deschise la nivel molecular, dar īnchise la nivel macroscopic īn limitele mediului caracterizat de presiunea respectivă. Īn fond, orice atom este compus dintr-o mulţime de fluxuri interne de PE, care la rāndul lor… După parcurgerea completă a acestei lucrări, cititorul va īnţelege că īn lumea reală nu există īn fond stocare statică ci doar scalarizări ale unor procese pur dinamice (vezi anexa X.9).

Dacă revenim la mărimea M, localizată īn interiorul suprafeţei īnchise  ce delimitează volumul V şi caracterizată de distribuţia , vom putea scrie:

                                                                                                (5.4.1)

 

unde QM este stocul din mărimea M, aflat īn volumul V. Orice modificare a acestui stoc se va putea face doar prin , prin intermediul unor fluxuri ce transportă mărime M. Dacă adoptăm  sensul pozitiv al normalei  la suprafaţa  cel īndreptat spre interior (invers decāt īn convenţiile din matematică), fluxurile īndreptate spre interior vor duce la creşteri de stoc (produsul scalar din relaţia 5.2.1.4 va fi pozitiv). Evident, fluxurile ce transportă mărime M cu direcţia globală spre exterior, vor duce la scăderi de stoc intern.

 

Comentariul 5.4.2: Afirmaţiile de mai sus nu sunt şi nici nu pot fi valabile pentru suprafeţele virtuale din matematici, deoarece īn interiorul acestora nu este posibilă stocarea unui flux, permeabilitatea acestora fiind totală. Cititorul va īnţelege mai bine stocarea după parcurgerea capitolelor următoare, īn care vom vorbi de suprafeţe de separaţie parţial permeabile sau chiar impermeabile la fluxuri, şi ca urmare, capabile să reţină īn interior un stoc.

 

Definiţia 5.4.1: Fluxurile care determină variaţii pozitive (creşteri) de stoc īntr-un volum V se numesc afluxuri (sau fluxuri imergente).

Definiţia 5.4.2: Fluxurile care determină variaţii negative (scăderi) de stoc īntr-un volum V se numesc efluxuri (sau fluxuri emergente)[1].

După cum am văzut īn par. 5.2, pe suprafaţa īnchisă  va exista o distribuţie spaţială a VDF ( īn relaţia 5.4.2), asociată şi cu o distribuţie temporală a acesteia dacă fluxul este nestaţionar. Este evident că mărimea stocului QM(t)  la un anumit moment t va fi:

                                                                          (5.4.2)

 

adică stocul QM(t) este rezultatul tuturor variaţiilor intensităţii fluxurilor mărimii M prin suprafaţa de separaţie  a domeniului spaţial V, de la crearea lui (la momentul t0) şi pānă la momentul t.

După toate cele arătate mai sus putem trage următoarele concluzii referitoare la stocuri:

1)   Nu putem avea un stoc al unei mărimi M localizate īntr-un spaţiu delimitat de o suprafaţă īnchisă de separaţie , fără existenţa prealabilă a unor afluxuri spre volumul V, care să fi transportat această mărime prin  ;

2)   Nu putem avea efluxuri ale mărimii M prin suprafaţa īnchisă , fără existenţa prealabilă a unui stoc al mărimii M īn interiorul acestei suprafeţe.

 



[1] Denumirile indicate sunt cele utilizate īn general, īn marea majoritate a lucrărilor ştiinţifice. Īncepānd cu cap. 7 acestor denumiri li se vor adăuga īncă altele, neimportante deocamdată.

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.