filozofia obiectuala

9.4 Sistem

9.4.1 Definiţii curente

Aflăm din Dicţionarul de Matematici Generale[1] că din p.d.v. etimologic, cuvântul sistem are la origine două cuvinte greceşti: syn - împreună şi istemi - a aşeza. Apoi extragem câteva din cele mai semnificative definiţii ale acestei noţiuni din alte câteva dicţionare:

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române[2]:

-      Sistem: 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit. 2. Totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice. 3. Metodă de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operaţii, fel de a lucra, normă, obicei.

-      Sistematic: Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; care se exercită cu stăruinţă şi cu perseverenţă.

-      A sistematiza: A dispune elementele unei ştiinţe, ale unei doctrine, ale unei expuneri într-un tot unitar, organizat, într-un sistem.

Dicţionarul de Termeni Tehnici[3]:

-     Sistem (gen. tehn.): Ansamblu de fenomene condiţionate între ele sau de un alt fenomen, respectiv ansamblu de elemente, piese, aparate, maşini, instalaţii etc. asociate.

-     Sistem de reglare automată: Sistem având rolul de a menţine o relaţie de dependenţă invariantă dintre mărimea de ieşire xe şi mărimea de intrare xi.

-     Sistem de puncte materiale: Mulţime formată din puncte materiale de mase date şi care pot interacţiona astfel încât mişcarea oricăruia dintre ele poate depinde de poziţia şi de mişcările celorlalte puncte ale sistemului.

-     Sistem de unităţi de măsură: Ansamblu alcătuit din unităţile fundamentale şi din unităţile de măsură derivate din ele.

-     Sistem periodic al elementelor: Mod de grupare într-un tablou a elementelor chimice, bazat pe periodicitatea proprietăţilor lor chimice.

Dicţionarul de Fizică[4]:

-     Sistem de referinţă: Ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafeţe) sau corpuri considerate fixe, faţă de care se consideră poziţia şi mişcarea unui corp.

Dicţionarul de Logică[5]:

-       Sistem de clasificare: Sistem de clase obţinut prin aplicarea unei mulţimi de criterii asupra unei mulţimi de de obiecte. S. de c. poate să fie dispus pe n niveluri (n = 1, 2, ...p). Nivelurile se obţin în felul următor: 1) Se distribuie obiectele mulţimii în clase după criteriul K1, spunem că acesta este nivelul I; 2) Fiecare clasă de nivel I e descompusă după un criteriu K2 şi obţinem clase de nivel II etc. ... Într-un sistem clasele sunt pe orizontală când sunt de acelaşi nivel sau pe verticală când sunt de diferite niveluri. Relaţiile între clasele aflate pe verticală pot fi de două feluri: a) relaţii de incluziune (strictă)[6], b) alte relaţii, diferite de incluziune (cum ar fi cele de filiaţie). Pentru primul caz este valabilă relaţia  sau dacă n şi m sunt două niveluri astfel că  şi n > m atunci .

 



[1] *** - Dicţionar de Matematici Generale - Editura Enciclopedică Română, Bucureşti 1974.

[2] *** - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române - Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1996.

[3] *** - Dicţionar de Termeni Tehnici - Editura Tehnică, Bucureşti 1972.

[4] *** - Dicţionar de Fizică - Editura Enciclopedică Română, Bucureşti 1972.

[5] Gheorghe Enescu - Dicţionar de Logică - Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1985.

[6] Primul tip de relaţii de clasificare (cel de incluziune) a fost utilizat în cap. 1 al prezentei lucrări pentru clasificarea SMAN.

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.