Anexa X.1 - ORDIN DE MĂRIME

Notaţia ştiinţifică a valorilor numerice are următoarea configuraţie:

                                                                                                                     (X.1.1)

unde b este baza sistemului de numeraţie, x exponentul acestei baze (un număr întreg) iar m mantisa, o valoare numerică cuprinsă în intervalul . Unele dintre cele mai cunoscute baze sunt 2 şi 10 din care derivă numerele binare respectiv zecimale. Mantisa este o valoare numerică cu o sintaxă cunoscută în limbajul programatorilor ca fiind "în virgulă fixă", adică poziţia separatorului zecimal este întotdeauna după prima cifră. De exemplu în cazul bazei 10, mantisa este o valoare numerică în virgulă fixă cuprinsă în intervalul (am folosit pentru precizarea limitelor intervalului sintaxa valorilor relativ exacte descrisă în anexa X.3, cifrele din parantezele rotunde repetându-se la infinit).

în aceste condiţii, b^x reprezintă ordinul de mărime al valorii numerice N din relaţia X.1.1. Vedem că acest ordin de mărime acoperă un interval de valori (ale mantisei) şi că acest grad de acoperire este cu atât mai mare cu cât valoarea bazei de numeraţie este şi ea mai mare; dacă într-o bază de numeraţie zecimală un ordin de mărime înseamnă un interval de la unu la zece, intr-una binară, un ordin de mărime se întinde doar de la simplu la dublu. Din acest motiv, atunci când vom avea nevoie de un grad mare de acoperire putem folosi ordinul de mărime zecimal iar când vom avea nevoie de o rezoluţie mai bună (pentru ordinul de mărime) putem utiliza ordinul de mărime binar.