X.18.5 Diferenţierea calitativă şi cantitativă a atributelor senzoriale

Pentru diferenţierea (separarea, deosebirea) clară a atributelor senzoriale este nevoie de stabilirea unor reguli:

1)      Două senzaţii provenite de la acelaşi canal informaţional elementar (aceeaşi celulă senzorială), la momente diferite, pot fi diferite numai cantitativ. Dacă diferenţa cantitativă dintre informaţiile provenite la momente succesive (adiacente temporal) este nenulă, vom avea un proces cantitativ distribuit temporal (o evoluţie).

2)      Senzaţiile elementare provenite simultan de la canale informaţionale diferite (celule senzoriale diferite) sunt diferite calitativ. Mulţimea tuturor acestor senzaţii provenite la momentul t de la un anumit organ senzorial, am văzut că formează o distribuţie senzorială (distribuţie care, conform clasificării din cap. 2 este o distribuţie primară). Deoarece poziţiile spaţiale ale celulelor senzoriale sunt invariante pentru un organ senzorial dat, acestea formează un sistem de tip S, iar distribuţiile senzoriale vor fi de asemenea obiecte (abstracte) de tip S. în cazul distribuţiilor senzoriale vizuale, tactile, termice şi kinestezice, o asemenea distribuţie existentă la un moment dat constituie o formă (structură, configuraţie) a surselor de flux externe organismului. în cazul distribuţiilor senzoriale auditive, avem la un moment dat o distribuţie spaţială primară cu suport frecvenţial a intensităţii componentelor frecvenţiale ale unui flux acustic, adică un spectru (sunet).

3)      Dacă diferenţa cantitativă dintre informaţiile provenite de la canale adiacente spaţial ale unei aceleaşi distribuţii celulare senzoriale este nenulă, vom avea un proces cantitativ distribuit spaţial (o distribuţie derivată cu suport spaţial a contrastului). Evoluţiile (descrise la punctul 1) sunt distribuţii derivate cu suport temporal ale distribuţiilor spaţiale menţionate mai sus.

Informaţia senzorială instantanee (distribuţia senzorială) existentă la momentul t_i la ieşirea unui organ senzorial x este formată din N_x informaţii senzoriale elementare, diferite calitativ (N_x fiind numărul de celule senzoriale de acelaşi tip ce compun organul senzorial x). O anumită celulă senzorială C_xk () a organului x va furniza la ieşire în momentul t_i informaţia elementară S_xk(t_i), iar la momentul t_i+1, aceeaşi celulă va furniza informaţia elementară S_xk(t_i+1). între cele două informaţii elementare S_xk(t_i) şi S_xk(t_i+1) nu pot exista decât diferenţe cantitative (contrast cantitativ), în timp ce între informaţiile elementare furnizate de două celule diferite, contrastul este calitativ dar poate fi şi cantitativ.

Putem spune că avem două tipuri de variabile: calitative şi cantitative. Variabila x este o variabilă calitativă externă organelor de simţ; ea primeşte valori faţă de sistemul de referinţă al organismului. Variabila k este tot o variabilă calitativă, dar internă unui anumit organ senzorial; ea primeşte valori faţă de referinţa internă a organului senzorial respectiv, definind poziţia celulei în cadrul organului.

Informaţia elementară S_xk(t_i) este proporţională (dependentă) de intensitatea fluxului elementar  transmis prin SRS a celulei C_xk la momentul t_i. Reamintim că variabila discretă x ce diferenţiază (deosebeşte) pur formal organele senzoriale între ele, diferenţiază în aceeaşi măsură şi tipurile de fluxuri pe care respectivele organe le pot recepta.