X.24.10 Concluzii

1)   Filosofia obiectuală, prin modelele, obiectele şi procesele fundamentale specifice, susţine modelul Newton al fotonului corpuscular, ba mai mult, a fotonilor ca sisteme materiale ce interacţionează slab între ele. Evident, este necesară o explicaţie coerentă şi pentru aspectul "ondulatoriu" al comportamentului fotonic, dar această explicaţie[1] este în acest caz aceeaşi pentru toate tipurile de SM (electroni, protoni, neutroni, fotoni etc.) la care se observă fenomenele de interferenţă şi difracţie. Ca urmare, în filosofia obiectuală, mult mediatizatul dualism corpuscul/undă din fizica oficială nu mai există.

2)   Tot datorită principiilor şi axiomelor specifice, filosofia obiectuală nu susţine modelul pur probabilistic (al undelor de probabilitate) promovat de modelul Schrödinger, ci al unui determinism şi o intercorelaţie foarte strânsă între fluxurile generate de particulele din structura atomului, intercorelaţie absolut necesară unor interacţiuni constructive.

3)   Structura bazată pe orbitali a sistemelor biparticulă (formate din PE cu sarcini complementare) şi a sistemelor formate din astfel de elemente (nuclee atomice, atomi, molecule etc.) face ca un flux energetic extern incident pe una din PE componente să perturbe sincronismul caracteristic stării fundamentale, stare în care SM respectiv este neutru din p.d.v. electric în spaţiul exterior. în urma acţiunii fluxului extern are loc o tranziţie de absorbţie (stocare temporară) a acestuia, urmată de o tranziţie de emisie (revenire, reflexie) prin care cuplul de PE excitat emite un foton cu energia surplus şi revine la starea fundamentală.

4)   Fluxul incident perturbator al sincronismului stării fundamentale poate fi orice tip de flux energetic (foton, impuls al unei PE sau atom în mişcare etc.), dar fluxul reflectat (reemis) va fi format întotdeauna dintr-un foton (pentru fiecare cuplu de PE excitat) şi de un flux cinetic (de mişcare de ansamblu) a sistemului de PE.

5)   Faptul că variaţia intensităţii interacţiunii directe dintre atomii neutri (ciocnire, vibraţie, comprimare etc.) duce şi la emisia de fotoni este cauza principală a fenomenelor termice din MN. Distribuţia continuă (dar neuniformă) a parametrilor acestor variaţii face ca şi distribuţia energetică frecvenţială a fotonilor termici emişi să fie continuă şi neuniformă.

6)   Faptul că secţiunea efectivă a fotonilor (inclusiv a celor termici) este extrem de mică, le permite acestora să se propage prin spaţiul interstiţial dintre atomii unui mediu atomic sau molecular.

7)   Procesele multiple de absorbţie, stocare temporară, reemisie, la care sunt supuşi toţi fotonii termici în cursul interacţiunilor acestora cu mediul atomic, determină ca transmiterea căldurii (procesul de uniformizare a densităţii de flux a mediului fotonic intern) să se facă foarte lent, cu toate că fotonii termici se propagă în spaţiul interstiţial cu o viteză apropiată de c.