Anexa X.7 – FLUXURI ABSOLUTE ŞI RELATIVE

Fie un sistem material SM₁, cu poziţia spaţială , considerată pe moment invariantă faţă de un SR_e exterior. în aceste condiţii, orice flux definit faţă de SR_e şi care intersectează SRS a SM₁ este considerat (pentru acest SM) un flux activ, deoarece poate produce o acţiune asupra sistemului. Intensitatea acestor fluxuri este egală cu cantitatea de atribut transportată în unitatea de timp printr-o suprafaţă imaginară imobilă, normală pe liniile de flux. în cazul sistemului nostru material, fluxurile agent se descompun pe SRS în trafluxuri şi refluxuri, din care trafluxul pătrunde în sistem şi-i modifică mai întâi starea internă, apoi şi pe cea externă. Intensitatea trafluxului este integrala pe SRS a componentei normale şi tangenţiale a acestuia, tot în unitatea de timp; componenta normală va da trafluxul normal (componenta T a trafluxului), iar cea tangenţială, trafluxul tangenţial (componenta R a trafluxului). Şi faţă de SR intern (pe care îl denumim SR_i) al SM₁, distribuţia fluxurilor este similară, fiind vorba doar de o deplasare a originii.

Toate bune atât timp cât SM₁ rămâne nemişcat. Ce se întâmplă însă dacă  devine variabil, adică SM₁ se va mişca cu viteza  (evaluată faţă de acelaşi SR_e extern)? Este firesc să presupunem că toate distribuţiile fluxurilor incidente pe SRS a SM₁ se vor schimba, deoarece vitezele lor de transfer prin SRS se vor compune vectorial pe SRS a SM₁ cu viteza , ba mai mult, toate sistemele materiale imobile (faţă de acelaşi SR_e extern) aflate pe direcţia de mişcare a lui SM₁ vor deveni (pentru SM₁) fluxuri, dar de această dată definite faţă de SR_i intern al SM₁, fluxuri ce se vor deplasa cu viteza - faţă de SR_i. Dacă fluxurile evaluate faţă de SR_e extern (considerat ca un SR absolut) se pot astfel numi fluxuri absolute, fluxurile a căror viteză de transfer este evaluată faţă de SR_i intern al unui SM le vom numi fluxuri relative faţă de respectivul SR_i intern.

Dar stimate cititor, noi am văzut că orice flux material incident pe SRS a unui SM şi care flux are o componentă transmisă spre interior (trafluxul), indiferent de numele său, este un flux agent, flux ce produce o acţiune asupra SM respectiv; cum şi un flux relativ la SR intern al SM poate fi pentru acel SM un flux agent, acţiunea produsă de el asupra SM agent are o denumire specială încă de pe vremea lui Newton - reacţiune.

Cu alte cuvinte, reacţiunea este un răspuns al unui SM acţionat, la acţiunea unui flux extern, ce constă în modificarea de stare produsă asupra fluxului agent, de către fluxul de reacţie[1] produs de obiectul acţionat, flux ce apare ca urmare a unei mişcări relative.

Să presupunem că avem două sisteme materiale SM₁ şi  SM₂ care se mişcă uniform (cu viteze constante faţă de un SR_e extern), cu vitezele  respectiv . Cele două viteze sunt date de relaţiile:

                                                                                                                     (X.7.1.a)

şi

                                                                                                                   (X.7.1.b)

unde  şi  sunt vectorii de poziţie ai celor două SM, iar ,  şi dt sunt variaţii elementare în sensul dat de filosofia obiectuală (nu în sensul calculului diferenţial clasic, vezi cap. 2, 3, 4 şi anexa X.3). Referinţele interne T ale celor două SM au una faţă de alta o poziţie relativă:

                                                                                                             (X.7.2.a) 

şi

                                                                                                             (X.7.2.b)

Dacă vectorii distanţă (poziţie) relativă  sunt coplanari cu vectorii  şi  (adică produsul mixt al celor trei vectori este nul), atunci fluxurile T produse prin mişcarea de translaţie a celor două corpuri se pot[2] intersecta, adică cele două SM vor interacţiona (prin ciocnire) la un moment viitor. în acest caz, vitezele relative de transfer[3] ale celor două fluxuri vor fi:

                                                                                              (X.7.3)

adică în cazul fluxurilor relative dintre elementele unui cuplu de SM, vitezele relative de transfer ale acestora vor fi întotdeauna egale şi de semn contrar[4], indiferent de valorile absolute ale celor două viteze şi indiferent de momentul evaluării acestora.