filozofia obiectuala

4.9 Concluzii

1)    Procesele sunt distribuţii ale variaţiilor de atribut ale unor obiecte, pe diferite domenii suport (temporal, spaţial, frecvenţial etc.), adică sunt distribuţii derivate.

2)    Orice proces poate fi descompus în procese specifice, care la rândul lor sunt formate din şiruri de PES concatenate.

3)    PES constă dintr-o variaţie finită a unui singur atribut, distribuită pe un interval elementar suport, adică este un element de distribuţie derivată a atributului respectiv.

4)    Ordinul diferenţei finite a variaţiei de atribut (şi al distribuţiei derivate) este şi ordinul PES.

5)    Densitatea invariantă a distribuţiei unui PES de ordinul n pe intervalul său suport este un obiect abstract din clasa Sn (n=1, 2,…), dar şi alte atribute invariante ale procesului Pn existente pe acelaşi interval suport pot face parte din starea Sn (cum ar fi direcţia pentru translaţii, sau axa şi planul traiectoriei pentru revoluţii).

6)    PES indiferent de ordinul lor sunt reprezentabile prin vectori.

7)    Procesele cu distribuţie temporală internă invariantă, concatenate în şiruri faţă de o referinţă temporală externă comună formează clasa proceselor periodice (ciclice, repetitive).

8)    Procesele de mişcare pot fi de translaţie şi rotaţie (internă şi externă). O mişcare elementară de revoluţie (în cazul simplificat al unui spaţiu 2D inclus în planul de revoluţie) poate fi descompusă în două translaţii elementare reciproc perpendiculare (componenta comună şi specifică a PES curent faţă de PES anterior).

9)    Mulţimile de PES care au o referinţă externă comună şi între care există relaţii invariante de dependenţă (care formează un obiect abstract compus) pot avea o componentă comună şi componente specifice (diferenţiale, disjuncte) faţă de această componentă comună.

 

Comentariul 4.9.1: Vom vedea în capitolele următoare că afirmaţia de la punctul 9 este foarte importantă. Dacă avem o mulţime distribuită spaţial de PES de mişcare, un câmp vectorial, acest câmp poate sau nu să aibă o componentă comună vectorială; în acest mod vom putea determina dacă respectivul câmp are sau nu o mişcare globală (de ansamblu). Dacă există mişcare de ansamblu, componenta comună vectorială va fi nenulă; dacă această componentă este nulă, câmpul este în ansamblu imobil (vezi anexa X.17).


 

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.