7.1.1 Sisteme statale

Observarea atentă a proceselor existente în interiorul unui sistem social de mari dimensiuni (un stat existent în momentul actual de exemplu) ne dezvăluie numeroase mişcări de obiecte (fluxuri) în interiorul acestuia. Aceste fluxuri extrem de variate pot fi fluxuri de persoane (spre şi dinspre anumite locaţii: domiciliu, locul de muncă, şcoli, biserici, magazine, locuri de distracţii etc.), fluxuri de produse (alimente, îmbrăcăminte, produse de uz casnic etc.), fluxuri de SSI (ziare, reviste, cărţi, casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio-TV etc.), fluxuri de materii prime, de combustibili, de energie electrică şi multe altele.

Aceste fluxuri se derulează în marea lor majoritate în interiorul domeniului statal, sunt cu alte cuvinte închise în interiorul acestui domeniu. Există însă şi numeroase fluxuri ce au loc prin suprafaţa reală de separaţie (SRS, pe care o vom defini într-un paragraf ulterior), a sistemului statal, şi anume, fluxuri de persoane, de produse finite, de materii prime, combustibili etc. Această SRS ce delimitează domeniul spaţial intern al sistemului statal este formată din limitele (frontierele) terestre, maritime şi aeriene ale domeniului statal, limite stabilite prin interacţiuni cu statele vecine (războaie, convenţii, tratate etc.) şi este strict controlată şi apărată de administraţia statului respectiv. în fond, dacă nu apare niciun flux care încearcă să o traverseze, această suprafaţă este abstractă (nu există fizic în permanenţă ci este fixată dimensional prin convenţiile mondiale privind spaţiul teritorial), dar în momentul apariţiei unui flux intrusiv, sistemul intern de apărare (care este cât se poate de real) îi conferă un statut de SRS, prin fluxuri specifice ce se opun oricărui flux neautorizat ce încearcă s-o traverseze.

Avem (aşa cum vom vedea mai încolo) un caz de SRS stocastică, nepermanentă, ce include o suprafaţă de echilibru dintre două fluxuri opuse ce interacţionează între ele: fluxurile ce încearcă să intre sau să iasă prin SRS şi fluxurile ce se opun acestor procese (ultimele fiind fluxuri aparţinând sistemului intern de apărare al statului). Accesul fluxurilor prin această suprafaţă este strict controlat şi are loc (în marea majoritate a cazurilor) numai prin zone specializate ale acestei SRS, aşa numitele zone de tranzit (vămile). în aceste zone, fluxurile de intrare/ieşire (import/export) sunt fie acceptate, fie respinse, vor exista deci fluxuri transmise şi fluxuri reflectate.

Fluxurile coerente interne, vitale pentru sistemul statal, au ca oricare flux nişte stocuri din care provin: stocuri de materii prime, de combustibili, de alimente, de persoane etc. Stocurile respective sunt fie naturale (zăcămintele existente pe teritoriul statului respectiv, resursele agricole, forestiere etc.), fie artificiale, rezultate în urma stocării unor fluxuri coerente import sau în urma sintetizării obiectelor în sistemele de producţie. Mărimea acestor stocuri determină durata de viaţă a sistemului statal; în ipoteza unei izolări totale (un embargou total de exemplu), deci în absenţa fluxurilor import/export, statul va funcţiona normal până la epuizarea acestor stocuri. Menţinerea pe durate nelimitate a integrităţii sistemului în condiţiile existenţei unor stocuri interne finite este posibilă aşadar numai prin existenţa unor fluxuri import/export (de interschimb) cu alte sisteme similare externe.