Aşa cum se poate vedea în anexa X.8, în matematici, mai exact în teoria câmpurilor vectoriale, este utilizată noţiunea de flux cu semnificaţia următoare: Se numeşte flux al vectorului printr-o suprafaţă oarecare valoarea:
(X.3.3.1)
unde este normala la suprafaţă iar un element de suprafaţă "ce înconjoară" punctul de aplicaţie al normalei. Mărimea este un scalar şi reprezintă (în anumite situaţii) cantitatea de mărime transportată de prin suprafaţa respectivă. în filosofia obiectuală, fluxul are o cu totul altă semnificaţie, fiind un câmp vectorial (nu un scalar), aşa cum se poate constata din cap. 5 dedicat în întregime definirii şi clasificării acestui tip de obiect procesual. în schimb relaţia X.3.3.1 este valabilă şi în prezenta lucrare, numai că ea defineşte intensitatea globală a fluxului de atribut transportat de prin suprafaţa .
O altă diferenţă majoră între modul
de interpretare a noţiunii de flux din matematici şi cel din
filosofia obiectuală este aceea că în matematici se poate vorbi cu
nonşalanţă de fluxul vectorului viteză printr-o
suprafaţă , în acest caz
vectorul din relaţia X.3.3.1 este viteza locală a unui câmp de viteze oarecare.
în filosofia obiectuală o astfel de abordare nu este posibilă, aici
vectorul local al unui flux fiind întotdeauna un vector purtător,
fie vectorul densitate de flux (VDF
pentru modelul virtual de flux), fie vectorul
cuantă de flux (VQF pentru modelul obiectual), ambele definite în cap.
5, care asociază unei viteze de transfer o densitate a unei mărimi ce
este transportată de flux.
Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.