Cap.4 PROCESE

4.1 Câteva tipuri de procese

O altă noţiune fundamentală din structura filosofiei obiectuale este cea de proces. Am văzut în capitolul precedent că obiectele sunt caracterizate (printre altele) de invarianţa proprietăţilor de model, dar nefiind exclusă posibilitatea ca unele din proprietăţile externe ale obiectelor să se modifice cantitativ, cum ar fi variaţia poziţiei spaţiale a unui obiect material. Ba chiar există posibilitatea ca şi atributele de model să varieze, cu transformarea unui obiect în altul, cum este de exemplu transformarea nuclizilor prin dezintegrare radioactivă. Tocmai aceste variaţii ale atributelor obiectelor sunt mărimile dependente (distribuite) în cazul unei alte clase de distribuţii, clasa proceselor.

Aşadar clasa proceselor este o subclasă a distribuţiilor, ce se distinge prin faptul că atributul distribuit (dependent) este mereu variaţia (schimbarea valorii) unui atribut, iar suportul (mărimea independentă) este un şir (o mulţime ordonată) de intervale egale între ele ca mărime ale unui atribut (care, în majoritatea cazurilor este cel temporal, dar care poate fi şi de alt tip, spaţial, frecvenţial etc.). Dar noi am văzut în cap. 2 că astfel de distribuţii, în care sunt distribuite variaţii ale unei proprietăţi, se numesc distribuţii derivate (ale unei distribuţii primare).

Comentariul 4.1.1: Iată că lucrurile încep să se lege, iar noi să înţelegem rostul distribuţiilor derivate. Dacă distribuţia primară este cea care reprezintă o distribuţie "rigidă", invariantă, de exemplu poziţia spaţială în cadrul unei fotografii a unor călători aflaţi la un moment dat într-o gară, şi "îngheţaţi în timp", aceeaşi proprietate (poziţia călătorilor) privită cu ochii noştri, de la faţa locului, ne apare ca o mulţime de mişcări (variaţii ale poziţiei călătorilor) distribuite atât în spaţiu cât şi în timp. Aceste mişcări nu sunt altceva decât procese, adică distribuţii ale variaţiilor de poziţie atât pe un suport spaţial (când urmărim mişcările călătorilor faţă de reperele fixe ale gării) cât şi pe un suport temporal (când urmărim evoluţia în timp a acestor mişcări).

în cazul general indicat în definiţia 4.1.1, procesul este format dintr-o mulţime de alte procese, fie simultane, fie secvenţiale (concatenate), descompunerea sa putând fi făcută după:

-      Numărul de obiecte participante simultan la proces;

-      Numărul de atribute variabile pe fiecare obiect participant;

-      Un număr de procese elementare (nedecompozabile) concatenate.

Pornind de la afirmaţiile de mai sus putem să clasificăm şi să denumim câteva clase de procese: