Cap.7 SISTEME MATERIALE

7.1 Modelul fluxurilor

Oamenii au observat din cele mai vechi timpuri mişcarea obiectelor din jur, atât a obiectelor singulare, cât şi a mulţimilor de obiecte. S-au identificat proprietăţile mişcării obiectelor şi s-au elaborat legi generale pentru aceste mişcări. încă de pe vremea grecilor antici savanţii au fost conştienţi că totul în jur este mişcare, fie individuală, fie colectivă. în momentul în care oamenii au ştiut că toate corpurile au o structură internă bazată pe atomi şi molecule, a reieşit că orice mişcare a unui corp solid, lichid sau gaz este o mişcare colectivă, la fel cum erau mişcările de trupe, ale turmelor de animale, ale stolurilor de păsări etc. Aceste mişcări colective sunt foarte evidente mai ales la nivelul societăţilor umane, societăţi organizate în familii, clanuri, triburi, popoare etc. Pentru cei ce observau activitatea umană era foarte clar că între aceste forme de organizare existau mişcări colective (mai ales de războinici ce atacau o colectivitate vecină şi le luau bunurile biotice şi abiotice). După ce se săturau de războaie, între aceleaşi colectivităţi aveau loc alte mişcări colective, schimburile de obiecte necesare (mărfuri), obiecte care erau fie produse natural (sclavi, animale, fructe, seminţe etc.) fie artificial (arme, obiecte casnice etc.). Am văzut în capitolele anterioare că aceste mişcări colective (distribuite) se numesc fluxuri. Să analizăm foarte pe scurt diferite niveluri de organizare ale acestor fluxuri observabile în lumea reală.