7.4 Interacţiunea sistemelor materiale

Fie un caz simplu, un grup de două sisteme materiale SM₁ şi SM₂ reprezentate în fig. 7.4.1,  în care cercurile reprezintă suprafeţele reale de separaţie ale sistemelor faţă de mediul exterior M_e, săgeţile îndreptate spre cercuri reprezintă influxuri exterioare, săgeţile îndreptate spre exterior sunt trafluxuri interioare (fluxuri emergente, export) iar săgeţile curbate din interior reprezintă (simbolic) fluxurile stocate intern ale fiecărui sistem material.

Fig. 7.4.1

Tot pentru simplitatea figurii, săgeţile ce simbolizează atât influxurile exterioare cât şi trafluxurile interioare (fluxurile emergente), trebuie înţelese ca rezultante pe direcţiile respective ale unor distribuţii continue pe SRS ale vectorilor densitate de flux caracteristici fluxurilor incidente pe SRS şi emergente prin SRS. Din influxurile externe numai o parte vor pătrunde în interiorul SM, restul fiind reflectate (returnate spre M_e). Această parte din fluxurile incidente externe, fluxurile transmise (fluxurile import, trafluxurile externe) se va însuma (vectorial evident) cu stocul iniţial de fluxuri interne, şi în funcţie de semnul acestei sume, va spori acest stoc (compensând astfel pierderile produse prin fluxurile export), sau îl va diminua.

Evident există şi cazul când, în urma interacţiunii, stocul intern de flux al SM implicate scade, caz în care vom avea o interacţiune distructivă. Vom vedea mai departe că pentru a se forma un SM stabil, interacţiunile dintre elementele sale trebuie să fie obligatoriu constructive.

Dacă examinăm fig. 7.4.1 vom observa că un SM oarecare se află sub incidenţa atît a flu-xurilor provenite din exteriorul ansamblului (să spunem că din exteriorul suprafeţei teoretice S ce înconjoară ansamblul) cât şi a fluxurilor provenite de la sistemul vecin. în acest fel se pot decela perechi de fluxuri pe care SM şi le furnizează reciproc. Pentru simplitate, considerăm că fluxurile emise de cele două SM sunt de unul şi acelaşi tip (k=1), iar transmitanţele SRS pentru acest tip de flux ale celor două SM implicate în procesele de interacţiune sunt egale şi de valoare p. Vom avea aşadar:

-        F₁₂, flux emergent (export) al SM₁ şi incident pe SM₂, din care pF₁₂ va fi transmis interiorului sistemului SM₂ ;

-        F₂₁, flux emergent (export) al SM₂ şi incident pe SM₁, din care pF₂₁ va fi transmis interiorului sistemului SM₁;

Fluxul pF₁₂ se va compune (însuma vectorial) cu fluxul , iar fluxul pF₂₁ cu , compunere ce trebuie să respecte câteva reguli:

1)   Compunerea unor distribuţii înseamnă compunerea individuală dintre toate elementele compozabile (care formează cupluri interactive) ale celor două distribuţii, adică fluxul transmis recent trebuie să se repartizeze (distribuie) asupra tuturor elementelor fluxului stocat existent anterior.

2)   Starea externă a SM (componenta "vizibilă din exterior" a acţiunii) este dată de componentele comune ale fluxului rezultat din compunere. Cu alte cuvinte, SM acţionat este un obiect cu un SR intern, iar starea externă a acestui obiect este de fapt starea SR intern faţă de SR extern. Deoarece SR intern este unic pentru un SM, atributele de stare ale acestui SR se vor distribui uniform asupra tuturor elementelor SM, adică vor fi atribute comune acestor elemente.

Condiţiile compunerii fluxurilor, corelate cu faptul că fluxul stocat intern are ca suport material o mulţime de obiecte materiale care interacţionează între ele (un SD sau SC), ne spun că este nevoie de un interval temporal finit pentru acest proces de compunere, şi că pe durata acestui interval starea externă a SM nu se schimbă (rămâne starea anterioară dinaintea pătrunderii fluxului agent)[1]. Faptul că starea externă a unui SM nu poate fi schimbată instantaneu, că ea trebuie să fie precedată de schimbarea internă de stare, şi că este nevoie de un interval temporal finit pentru acest proces, este o proprietate fundamentală a sistemelor materiale, ce rezultă foarte clar din modelul triadei de fluxuri, mai precis din existenţa obligatorie a fluxurilor stocate intern pentru orice SM. Un alt aspect foarte important al aceluiaşi fapt este că pe durata necesară schimbării de stare internă, SM acţionat se opune fluxului agent, opoziţie manifestată printr-un flux cu sens opus celui agent - fluxul de reacţie - despre care vom discuta mai târziu (vezi şi anexa X.7).