7.6.3 Asocierea dintre tipul de flux şi forma de energie conţinută

Literatura tehnico-ştiinţifică actuală se ocupă de o mulţime de "forme de energie", forme pe care filosofia obiectuală le asociază fie cu diverse tipuri de sisteme materiale existente ce deţin energia (FO, PE, AT, MO, proiectile, CA etc.), fie cu diversele tipuri de mişcare individuală pe care le au aceste SM (translaţie, rotaţie, vibraţie etc.), fie cu tipurile de mişcare colectivă pe care le au obiectele (fluxuri coerente sau stocastice), fie cu fluxurile produse de obiecte (câmpurile acestora), fie cu zona spaţială în care se află stocată energia unui SM (energia internă) ş.a.m.d.

în continuare vom da câteva corespondenţe dintre tipurile de fluxuri (după terminologia din această lucrare) şi forma de energie asociată din terminologia actuală, nu înainte de a face însă unele precizări referitoare la câteva denumiri suplimentare ale fluxurilor. Am văzut în capitolul despre fluxuri ce înseamnă flux coerent şi stocastic, flux de deplasare sau de propagare, flux închis sau deschis, flux cu secţiune efectivă invariantă (izotom) sau variabilă, dar acum mai avem nevoie de introducerea unor termeni noi privind distribuţia temporală a fluxurilor.

Dacă atributele fluxului (tip de flux, direcţie, intensitate) rămân invariante pe o durată de timp dată, spunem că fluxul respectiv este permanent sau cu existenţă continuă (cu distribuţie temporală medie uniformă) în respectivul interval. Dacă avem un flux la care coexistă simultan o componentă permanent stocastică şi o componentă permanent coerentă, îl vom numi flux permanent coerent/stocastic. Dacă atributele fluxului se schimbă periodic (fie ca tip de flux, fie ca direcţie şi intensitate) vom avea un flux alternativ sau periodic. De exemplu un flux care îşi schimbă alternativ tipul din coerent în stocastic şi viceversa se va numi flux alternativ coerent/stocastic.

Iată în continuare câteva exemple concrete de tipuri de fluxuri şi formele de energie asociate ce le corespund:

*    Flux coerent continuu (permanent) de deplasare a SM: energie cinetică. De exemplu:

-     Flux coerent[1] şi continuu de fotoni monocromatici: energie EM (de exemplu energia unui laser continuu);

-     Flux coerent şi continuu de PE într-un accelerator de particule,  cinescop sau  microscop electronic: energie cinetică a particulelor asociată cu energia EM derivată din mişcarea acestora.

*    Flux stocastic continuu (permanent) de SM: energie potenţială; aici menţionăm doar un caz particular:

-     Flux stocastic de molecule (atomi): energie potenţială barică (de presiune statică);

*    Flux alternativ coerent/stocastic: energia cinetică/potenţială a unui proces local de propagare sau oscilant;

*    Flux permanent coerent/stocastic (flux stocastic cu o componentă coerentă), cu câteva cazuri particulare:

-     Flux permanent coerent/stocastic de atomi (molecule): energie cinetică şi potenţială a unui curent de fluid (energie cinetică a fluxului de molecule cu viteză comună, energie potenţială de presiune statică a mediului molecular;

-     Flux permanent coerent/stocastic de particule cu sarcină electrică (PE sau ioni): energie electromagnetică (curent electric cu ale sale câmpuri) ş.a.m.d.

Comentariul 7.6.3.1: Cititorul a remarcat poate că nu s-a făcut nicio menţiune referitoare la energia termică, energie ce se încadrează tot în categoria energiei potenţiale, şi asta deoarece modelul filosofiei obiectuale pentru această "formă de energie" este mult diferit de modelul din termodinamica actuală. Energia termică va fi tratată în anexa X.24.

După această incursiune prin cele mai cunoscute tipuri de fluxuri materiale, fiecare din ele având o anumită "formă de energie" asociată, ne va fi mai uşor să înţelegem motivul unei generalizări adoptată de filosofia obiectuală şi concretizată în principiul următor:

Comentariul 7.6.3.2: Acest principiu trebuie înţeles într-o strânsă legătură cu principiul organizării sistemice discutat în cap. 1, în sensul că pentru orice formă de energie cunoscută astăzi se poate găsi un nivel de organizare a SMAN (în sens analitic), astfel încât respectivele SM să fie purtătoarele acelei forme de energie.