9.0 Concluzii

în acest capitol am avut în vedere SPI similare, cum ar fi SNPI neuronal al biosistemelor şi SAPI din clasa calculatoarelor obişnuite. în aceeaşi clasă de SPI mai intră şi sistemele de reglare (atât biotice cât şi artificiale), acestea având aceleaşi componente fundamentale, dar funcţiile lor sunt mult mai simple. Referitor la clasa generală a SPI putem reţine:

1)   Sistemele de prelucrare a informaţiei sunt o clasă specială de SM, capabile să opereze cu o altă clasă tot specială de SM - sistemele suport de informaţie (SSI).

2)   SSI sunt o distribuţie spaţială invariantă a unor SM ce emit sau deviază (reflectă) un anumit tip de flux (atribut) sesizabil de către SPI, distribuţie a cărei configuraţie (tip de distribuţie) se numeşte valoare (sau informaţie) sintactică.

3)   Fiecărei valori sintactice discernabile a SSI interne a SPI îi corespunde o anumită distribuţie spaţială a proprietăţilor fluxurilor externe SPI şi incidente pe acesta (tip de flux, frecvenţă, intensitate, poziţie a sursei etc.), distribuţie care se numeşte informaţie externă asociată (valoare semantică a) respectivului SSI. Valoarea sintactică a SSI intern căruia îi este asociată respectiva valoare semantică constituie reprezentarea internă a valorii semantice.

4)   Reuniunea valorii sintactice şi a celei semantice asociate unui anumit SSI, ambele invariante, formează informaţia totală asociată acestuia.

5)   Toate SPI au un model general (modelul clasei SPI), ce cuprinde următoarele subsisteme:

a)      unităţile de intrare;

b)      unităţile de ieşire;

c)      unităţile de prelucrare a informaţiei;

d)      sistemul intern de comunicaţie;

e)      mulţimea organizată a SSI;

f)        unităţile de alimentare energetică de nivel II.

6)   Prelucrarea informaţiei înseamnă un proces de alterare (schimbare, modificare) a structurii SSI după anumite reguli interne specifice fiecărui tip de SPI, astfel încăt să se realizeze funcţiile de bază ale acestui sistem. Colecţia acestor reguli se numeşte sintaxă.

7)   Pentru SNPI de relaţii externe al biosistemelor evoluate, funcţiile de bază sunt: percepţia şi validarea existenţei simultane a obiectelor externe, percepţia şi evaluarea variaţiilor de atribut ale acestor obiecte (existenţa proceselor reale) şi anticiparea pe termen scurt a evoluţiei acestor procese.