9.7 Concluzii

1)        Totalitatea informaţiei calitative şi cantitative, semantice şi sintactice, asociate unui sistem material suport de informaţie (SSI) constituie un obiect abstract.

2)        Obiectele abstracte sunt aşadar forme de existenţă ale informaţiei, noţune cu care poate opera doar un tip special de SM - sistemul de prelucrare a informaţiei (SPI) - al cărui model general a fost tratat în cap. 8.

3)        Un SM sursă a unor fluxuri materiale ce transportă un număr finit de proprietăţi ale SM, fluxuri existente la momentul prezent al unui SPI şi captate parţial de acesta, constituie pentru acel SPI un obiect real.

4)        Totalitatea obiectelor reale şi a proceselor la care aceste obiecte sunt supuse, existente simultan la momentul prezent al unui anumit SPI, formează realitatea directă individuală a respectivului SPI.

5)        Dacă există simultan mai multe SPI ce percep simultan aceleaşi obiecte şi procese materiale, grupul de obiecte şi procese reale existente simultan pentru mulţimea SPI formează realitatea colectivă a mulţimii SPI.

6)        Totalitatea informaţiei despre obiectele şi procesele reale atestate ca existente simultan într-un interval temporal ce include prezentul, informaţie stocată în memoria internă sau externă a unei mulţimi de SPI, formează realitatea cunoscută pentru acea mulţime de SPI.

7)        Totalitatea informaţiei despre obiectele şi procesele reale presupuse ca existente simultan în spaţiul infinit formează realitatea absolută. Realitatea absolută este un obiect abstract virtual (deoarece conţine o cantitate infinită de informaţie), dar care constituie baza unei clasificări dihotomice în alte două obiecte abstracte: realitatea cunoscută şi realitatea necunoscută pentru o anumită mulţime de SPI.

8)        Informaţia asociată unui SSI intern al unui SPI, în urma percepţiei unui obiect real, SSI stocat în memoria SPI la momentul prezent, este un obiect abstract concret (sinonim senzorial), iar acel SSI constituie reprezentarea internă a obiectului extern.

9)        Informaţia conţinută într-un obiect abstract concret are două componente:

-     Informaţia comună cu alte obiecte abstracte existente în memoria SPI ;

-     Informaţia specifică acelui obiect abstract, informaţie ce-i conferă obiectului discernabilitatea faţă de restul obiectelor abstracte din memorie.

10)    Totalitatea informaţiei comune unei mulţimi M de obiecte abstracte formează modelul unui alt obiect abstract - clasa de obiecte abstracte - obiect ce nu mai reprezintă niciun obiect real extern, este doar o cantitate finită de informaţie semantică asociată unui SSI intern. Mulţimea M constituie suportul clasei respective. Prin asocierea la modelul de clasă a unui atribut specific, obiectul abstract respectiv devine o instanţă (un obiect particular) a clasei respective.

11)    Operaţia de prelucrare a informaţiei în care are loc extragerea componentei comune din mai multe masive de informaţie se numeşte abstractizare. Primul nivel de abstractizare, nivelul fundamental unitate, îl au obiectele abstracte concrete. Aceste obiecte abstracte reprezintă (în memoria unui SPI) câte un singur obiect real perceput. Al doilea nivel de abstractizare extrage componenta comună a unei mulţimi de obiecte abstracte concrete. Nivelurile superioare de abstractizare reprezintă componenta comună a unei mulţimi de clase de obiecte abstracte (noţiuni).

12)    Aşa cum am văzut în cap. 8, o distribuţie a valorilor semantice pe mulţimea valorilor sintactice ale unei clase de SSI se numeşte limbaj. Dacă respectiva clasă de SSI este externă unui SPI, vom avea un limbaj extern. în cazul limbajului extern, informaţia semantică ce se asociază cu valorile sintactice ale SSI externe constă din masive de informaţie semantică asociate unor SSI interne unui anumit SPI şi existente în memoria sa. SSI externe ale căror valori sintactice reprezintă în exteriorul SPI informaţia conţinută în memoria sa sunt reprezentări externe ale informaţiei interne.

13)    în cazul limbajului uman natural, SSI externe sunt secvenţe de sunete elementare (foneme), sau de simboluri grafice elementare (caractere), secvenţe numite cuvinte. Informaţia de structură a acestor SSI reprezintă valoarea sintactică a cuvintelor, iar informaţia din memoria SPI asociată acestor valori sintactice reprezentată valoarea semantică a cuvintelor respective. Valoarea sintactică externă (cuvântul) asociată în limbajul natural unei anumite valori semantice interne este numele.

14)    Dacă între două sau mai multe SPI există fluxuri de SSI externe, iar respectivele SPI cunosc acelaşi tip de limbaj, spunem că are loc un proces de comunicare. Fluxul de informaţie transmis în procesul de comunicare prin limbajul natural este compus din trei clase de obiecte abstracte: nume_obiect (substantive şi substitutele lor, cu toate formele lor flexionare), nume_proces (verbe, cu toate formele lor flexionare) şi determinanţi (adjectivele, numeralele, articolele, conjuncţiile, prepoziţiile etc., tot cu formele lor flexionare). Totalitatea regulilor ce dictează formele flexionare ale cuvintelor în funcţie de informaţia semantică asociată formează sintaxa limbajului.

15)    Datorită faptului că informaţia semantică existentă în memoria unor SPI ce comunică nu este aceeaşi, în procesul de comunicare se transmite efectiv doar componenta comună a masivelor de informaţie existente în memoriile participanţilor la comunicare.

16)    Unul din obiectele abstracte cu nivel de abstractizare foarte ridicat este sistemul, noţiune ce reprezintă un obiect abstract compus, între ale cărui componente există relaţii invariante de interdependenţă a proprietăţilor, atât între elemente, cât şi între fiecare element şi referinţa internă a obiectului compus.

17)    Dacă fiecare sistem material este o formă de existenţă a materiei, toate aceste forme (obiecte materiale) având un acelaşi model general (modelul triadei de fluxuri), putem spune că fiecare sistem abstract este o formă de existenţă a informaţiei. Dacă totalitatea SM şi a proceselor în care acestea sunt implicate formează lumea reală, care este unică şi independentă de orice SPI, totalitatea sistemelor abstracte formează lumea abstractă, existentă numai pentru clasa SPI şi cu dimensiuni dependente de nivelul de performanţă al acestora. După criteriul cantităţii de informaţie conţinute, lumea abstractă se divide în lumea obiectelor abstracte realizabile (cu informaţie asociată finită ce poate fi conţinută într-un SSI de dimensiuni finite) şi lumea obiectelor abstracte virtuale (cu informaţie asociată infinită, care cere SSI cu dimensiune infinită).