filozofia obiectuala

3.5 Obiecte referinţă

Am văzut în cele scrise până aici că orice valoare cantitativă (atribut existenţial) a unei proprietăţi se evaluează printr-o diferenţă faţă de o altă valoare invariantă prin convenţie - valoarea de referinţă. Această evaluare o face (aşa cum vom vedea mai încolo) un sistem de prelucrare a informaţiei (SPI), singurul tip de sistem material capabil să discrimineze între ele atributele obiectelor şi să le determine gradul lor de existenţă. Am văzut în cap. 2 că o distribuţie constă dintr-o mulţime de relaţii de atribuire a valorii unui atribut distribuit pe un domeniu suport, fără a discuta cum se evaluează valoarea atribuită. Acum este momentul să spunem că fiecare din aceste valori se evaluează (de către un SPI) faţă de valoarea referinţă, deci pentru fiecare relaţie de atribuire vom avea nevoie de o astfel de valoare. Avem aşadar o altă distribuţie - distribuţia referinţă - în care atributul distribuit este chiar valoarea de referinţă, această distribuţie având evident acelaşi suport ca şi distribuţia de evaluat. Valoarea distribuită în distribuţia referinţă este invariantă, şi în cazul referinţei absolute este egală cu zero. Această distribuţie uniformă cu valoarea de referinţă formează o axă de referinţă (de ce axă vom vedea mai târziu când vom discuta despre procese). Cum un obiect are în cazul general un set de atribute distribuite, fiecare atribut din set va avea propria axă de referinţă pe domeniul intern al atributului suport.

 

Definiţia 3.5.1: Setul distribuţiilor de referinţă pentru atributele de model ale unui obiect formează un obiect abstract numit sistem de referinţă intern al obiectului.

 

Pentru că este vorba de un set invariant de distribuţii pe un suport comun, rezultă că şi sistemul de referinţă intern al unui obiect este la rândul său obiect (abstract evident) - obiectul referinţă internă.

După modul de abordare - virtual sau realizabil - şi obiectul referinţă internă poate fi un obiect virtual, respectiv abstract realizabil. În cazul virtual (ideal, matematic) acest obiect este format dintr-un set de distribuţii uniforme continue (cu valori singulare absolut exacte), pe când în cazul referinţei realizabile el este un set de distribuţii uniforme realizabile cu valorile de referinţă, valori normale.

Este important de subliniat încă din această fază a expunerii că atât modelul unui obiect real cât şi obiectul său referinţă sunt obiecte abstracte, existente doar în memoria internă sau externă a unui SPI (fie el natural, fie artificial), în cazul nostru al oamenilor, în mintea noastră, dar prin intermediul cărora noi putem percepe şi evalua realitatea imediată. Acest subiect va fi tratat mai pe larg în cap. 8 şi 9.

Distribuţiile atributelor interne faţă de valorile de referinţă interne rămân invariante pentru un obiect invariant. Aceste valori de referinţă le putem considera aşadar tot nişte componente comune pentru o mulţime de valori distribuite pe domeniul intern al obiectului (după cum arătam în par. 3.4). Fiind componente comune, orice variaţie a valorii acestor referinţe se transmite în egală măsură tuturor valorilor dependente din distribuţia respectivă, aşa cum am văzut deja în cazul obiectelor compuse. La compunerea obiectelor, fiecare obiect este reprezentat în exterior de obiectul său referinţă, relaţiile dintre obiectele participante la compunere fiind relaţii dintre obiectele referinţă internă ale acestor obiecte.

 

Comentariul 3.5.1: Cititorul va putea înţelege mai bine adevărul şi generalitatea celor spuse anterior dacă vom face o analogie cu situaţia relaţiilor dintre două obiecte din categoria statelor actuale de pe Terra. Se ştie că relaţiile politice dintre două state sunt de fapt relaţii dintre guvernele acestora, mai exact dintre ministerele de afaceri externe din componenţa acestor guverne. Cu alte cuvinte, guvernul unui stat este un sistem de referinţă intern al acestui obiect, faţă de care sunt evaluate atât atributele interne ale componentelor statului, cât şi atributele externe, în relaţiile cu alte state. În relaţiile interumane din cadrul societăţii există pentru fiecare individ un sistem de referinţă intern faţă de care acesta îşi evaluează comportamentul propriu – conştiinţa individuală – dar mai există şi un sistem de referinţă extern individului dar intern societăţii – regulile de morală, etică, bune maniere etc – care formează sistemul de referinţă pentru actele comportamentale ale tuturor membrilor societăţii. Conştiinţa individuală a unui element al societăţii, ca referinţă internă, îşi primeşte (prin educaţe) valorile tocmai de la colecţia de norme de comportament ce constituie referinţa globală a societăţii.

 

Pentru că atributul poziţie spaţială a unui obiect real este foarte important în această lucrare, vom insista puţin pe obiectul referinţă pentru acest tip de atribut. Ştim din şcoală că pentru a defini poziţia unui punct în spaţiu avem nevoie de un sistem de coordonate format din trei axe (în cazul unui spaţiu 3D), reciproc perpendiculare, ce au un singur punct de intersecţie - originea sistemului. Axele de coordonate în viziunea filosofiei obiectuale sunt nişte distribuţii de referinţă independente între ele, ce au în comun un singur element, intersecţia acestora (originea, componenta comună a celor trei axe). Acest element unic pentru un obiect dat, are în această lucrare o denumire specială - referinţa T - deoarece este elementul sistemului de referinţă intern implicat în procesele de translaţie (pe care le vom discuta în capitolul următor).

Celelalte elemente ale sistemului de referinţă spaţial intern - axele de coordonate (mai exact spus direcţiile acestora, invariante pe toată lungimea lor) - fomează o a doua referinţă, referinţa R (care este implicată în evaluarea proceselor de rotaţie a obiectului).

 

Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.