4.7 Procese periodice

în paragraful despre PES concatenate am văzut că orice proces specific şi individual poate fi reprezentat ca o succesiune (şir) de procese elementare uniforme, cu alte cuvinte, orice proces de acest tip este o distribuţie cu suport temporal a unor variaţii uniforme de stare.

Şirul stărilor de referinţă[1] (stările S₀) între valorile cărora au loc variaţiile, conţine în cazul unui proces finit P_A (cu suport temporal) un număr finit n de astfel de obiecte:

                                                                                        (4.7.1)

Intervalul temporal , suportul temporal al procesului P_A, mai este numit şi durata procesului respectiv iar starea , se numeşte faza procesului la momentul t_k. în situaţia în care starea finală a unui proces P_A este aceeaşi cu starea iniţială a altui proces P_B, cu aceeaşi distribuţie temporală de stări:

                                                                      (4.7.2)

are loc o concatenare temporală a celor două procese. în acest caz, procesele P_A şi P_B formate din acelaşi număr de stări S₀, cu aceeaşi distribuţie şi cu aceeaşi durată T, sunt instanţe (realizări) ale aceleiaşi clase de obiecte abstracte numite procese (identic) repetitive (sinonim ciclice sau periodice) cu distribuţia A(t) şi cu perioada T (durata invariantă a unor procese repetitive concatenate se numeşte perioadă).

Distribuţia A(t) a stărilor S₀(t) se mai numeşte distribuţia valorilor atributului variabil, iar într-o reprezentare grafică, această distribuţie devine forma procesului repetitiv. De exemplu pentru procesele în care sunt implicate variaţii de sarcini electrice într-un circuit electronic, aceste variaţii periodice se mai numesc forme de undă iar forma acestor unde poate fi dreptunghiulară, triunghiulară, sinusoidală etc. Pentru clasa proceselor periodice, un atribut foarte important este inversul perioadei, atribut numit frecvenţă şi care are ca valoare semantică asociată numărul de procese periodice în unitatea de timp:

                                                                                                                            (4.7.3)

Vom vedea pe parcursul lucrării că frecvenţa, alături de spaţiu şi timp, este unul din domeniile suport fundamentale ale distribuţiilor utilizate de SPI pentru perceperea unor procese periodice reale. Organul auditiv al biosistemelor evoluate (mamifere, păsări) constă tocmai dintr-un analizor multicanal, paralel, în domeniul frecvenţă, a variaţiilor periodice de presiune din mediul exterior, variaţii care sub forma unor sunete recognoscibile pot constitui semnale cu valoare semantică asociată.