5.5 Concluzii

1    Fluxurile sunt în fond nişte distribuţii complexe ale mişcării unor mulţimi de obiecte, distribuţii mai întâi spaţiale (de tip Euler, la un moment dat t, o stare globală a fluxului la momentul respectiv) apoi temporale ale celor spaţiale. Pe scurt spunem că sunt distribuţii spaţio-temporale ale mişcărilor de mai sus. Ca la orice distribuţie, va exista cel puţin un element al acesteia, o distribuţie uniformă. în cazul fluxurilor realizabile, elementul distribuţiei spaţiale îl constituie cuanta de flux sau fluxul elementar.

2    Deoarece intensitatea unui flux este evaluată faţă de o suprafaţă de referinţă imobilă, cele două niveluri de cuantificare a fluxurilor realizabile – cuanta de flux şi fluxul elementar – se referă atât la tipul de element al acestei suprafeţe cât şi la cantitatea (stocul de atribut transportat de elementul de flux.

3    Fiind procese specifice distribuite, fluxurile sunt distribuţii spaţiale de PES, aşadar distribuţii vectoriale (câmpuri vectoriale).

4    Elementele acestor câmpuri vectoriale sunt o clasă specială de vectori – vectorii purtători – care reprezintă un PES de transport a unei cantităţi elementare din mărimea de transportat.

5    Printre atributele importante ale fluxurilor menţionăm: gradul de închidere (nul pentru fluxurile total deschise), aria efectivă (invariantă pentru fluxurile izotome) şi gradul de coerenţă (nul pentru fluxurile total stocastice).

6    Din p.d.v. al tipului de distribuţie Euler ce caracterizează un anumit flux, se deosebesc două mari clase de fluxuri (ca modele virtuale): fluxurile total coerente (la care distribuţia Euler este uniformă) şi fluxurile total stocastice (la care distribuţia Euler este total haotică).

7    Pe lângă clasificările foarte generale ale fluxurilor după modelele virtuale descrise deja, fluxurile reale mai pot fi diferenţiate (deosebite) după tipul de atribut transportat, iar în cazul aceluiaşi tip de atribut transportat se mai poate face o diferenţiere a fluxurilor după tipul de obiect purtător ce transportă respectivul atribut. De exemplu pentru SM abiotice, o mărime esenţială şi care este transportată de către toate fluxurile, este energia. în cap. 7 vom vedea că atributul energetic este transmisibil şi poate avea tot atâtea tipuri de purtători câte forme de existenţă ale materiei există (fotoni, unde electromagnetice, unde de presiune, PE, NC, proiectile, asteroizi, galaxii şi multe altele). Aceeaşi situaţie o întâlnim la fluxurile de informaţie, unde purtătorii acesteia (SSI) sunt la rândul lor foarte diversificaţi.

8    în final trebuie să reţinem că mişcarea unui obiect înseamnă mişcarea tuturor atributelor sale de model; dacă obiectul este un obiect compus, această mişcare se transmite (se distribuie) tuturor componentelor sale, aşadar se vor mişca şi proprietăţile existente la nivele analitice mai profunde, chiar dacă aceste proprietăţi nu sunt transmisibile. în filosofia obiectuală nu se poate concepe o mişcare a unei mărimi fără existenţa unor obiecte care să fie suportul respectivei mărimi. De exemplu pentru fluxurile energetice de care vorbeam mai sus, trebuie să existe la orice nivel analitic al organizării sistemelor materiale nişte obiecte care să fie suportul acestei proprietăţi.