Când am discutat despre obiectele compuse într-un capitol anterior, am văzut că între elementele acestor obiecte există nişte relaţii de dependenţă ale unor proprietăţi. Dacă aceste relaţii sunt de interdependenţă, atunci proprietăţile obiectelor aflate în astfel de relaţii se influenţează reciproc. în lumea reală, aşa cum vom vedea în capitolele următoare, relaţiile dintre obiectele reale (sistemele materiale) sunt întotdeauna decompozabile în relaţii de interdependenţă bilaterală, iar termenul sub care sunt cunoscute aceste relaţii este cel de interacţiune (termen pe care îl vom defini mai exact în capitolul următor). Deoarece termenul de interacţiune este aplicabil la orice SM, indiferent de nivelul său de organizare, tipul acestei interacţiuni poate fi un criteriu de clasificare universal.
Atributele interacţiunii, care ar putea fi criterii de departajare a SM sunt:
1) tipul de distribuţie a intensităţii interacţiunii pe mulţimea cuplurilor posibile de elemente ale sistemului;
2) raza de acţiune a interacţiunii (distanţa dintre elementele ce pot interacţiona);
3) (an)izotropia spaţială a intensităţii interacţiunii elementelor sistemului (distribuţia spaţială a intensităţii interacţiunii, în coordonate polare, faţă de sistemul de referinţă intern al elementelor este uniformă în cazul izotropiei);
4) distribuţia temporală a intensităţii interacţiunii (permanenţa sau intermitenţa acestei interacţiuni);
5) sensul interacţiunii (atracţie sau respingere);
Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.