9.2.2 Obiecte abstracte concrete

Să presupunem că unui obiect material extern Obx₁ din realitatea directă individuală a unui SPI i-au fost percepute n proprietăţi calitative directe (senzoriale). Acest fapt înseamnă că proprietatea generală P1 (setul proprietăţilor) din modelul general de obiect (definit în cap. 3), cuprinde n atribute calitative[1]. Aceste n proprietăţi sunt distribuite (pentru obiectele materiale) pe un domeniu spaţial ocupat de obiect, domeniu ce reprezintă suportul abstract al tuturor celor n distribuţii pe acest domeniu intern. Aşadar proprietatea generală P2 (atributul suport comun al tuturor distribuţiilor) este poziţia spaţială, iar dimensiunile domeniului spaţial intern al obiectului reprezintă proprietatea P4. Proprietatea generală P3 (tipul de distribuţie al fiecărei proprietăţi din set) este evaluată de unitatea de intrare a SPI specializată în receptarea respectivei proprietăţi. Evaluarea distribuţiilor P3 se face atât faţă de SR intern al SPI (proprietatea generală P5 a SPI), cât şi faţă de SR intern al obiectului Obx₁ (proprietatea generală P5 a respectivului obiect), SR intern al SPI fiind referinţă externă pentru obiectul Obx₁. Toate aceste componente există simultan la momentul t - proprietatea generală P6 (vezi anexa X.16 pentru detalii privind percepţia obiectelor de către SPI).

De remarcat că proprietatea P6 este o proprietate internă a SPI, iar respectiva proprietate este atribuită reprezentării interne a acestuia din mediul SSI intern al SPI (o stare a obiectului extern existentă la momentul t în memoria SPI). Cu alte cuvinte, toate proprietăţile generale de care am vorbit până aici aparţin (sunt asociate) acestei reprezentări interne a unui obiect extern, reprezentare sub forma unei anumite structuri (configuraţii) ale SSI interne.

Comentariul 9.2.2.1: Un obiect abstract concret este informaţia conţinută într-un SSI intern al unui SPI, corespunzătoare percepţiei unui obiect din realitatea directă individuală (să spunem externă) de către o unitate de intrare. Acest obiect (SSI intern) are o distribuţie finită, exclusiv spaţială (ce corespunde în cazul SAPI unui domeniu continuu de locaţii din memorie), toate celelalte distribuţii externe (frecvenţiale sau temporale) fiind convertite în distribuţii spaţiale. SSI ce conţine un obiect abstract concret este stocat (în cazul SNPI) în memoria pe termen scurt (MTS). Orice obiect real perceput de un SPI are în interiorul acestuia (al SPI) o reprezentare (un substitut, o imagine), adică un SSI intern care trebuie să conţină informaţia asociată obiectului real. Dar nu orice obiect abstract (adică informaţia conţinută într-un SSI) are un corespondent în lumea reală. De exemplu obiectele abstracte rezultate în urma proceselor de prelucrare a informaţiei (care sunt procese abstracte) nu au întotdeauna o posibilă corespondenţă în lumea reală (adică nu sunt material realizabile). Cel mai elocvent şi simplu exemplu îl constituie SSI ce conţine rezultatul comparaţiei dintre două obiecte reale (diferenţa, contrastul). Acestui obiect abstract nu-i corespunde niciun obiect din lumea reală. Un obiect abstract, pe lângă posibilitatea de a reprezinta un anumit obiect real, mai poate reprezenta şi o mulţime de obiecte reale sau abstracte. Din această categorie pot fi menţionate numele, rezultantele, autoritatea etc. din care pe unele le vom analiza ulterior.

Asocierea unui obiect abstract concret (o cantitate finită de informaţie senzorială internă) unui obiect material extern, reprezintă prima etapă, etapa fundamentală a procesului de abstractizare. Din acest motiv, obiectele abstracte senzoriale au cel mai scăzut nivel de abstractizare dintre obiectele abstracte interne, fiind obiecte abstracte fundamentale (cu nivel de abstractizare unitate).

Comentariul 9.2.2.2: Atenţie! Când am discutat în cap. 3 despre nivelul analitic al obiectelor compuse, am văzut că obiectele ce nu se mai pot descompune după un anumit criteriu au un nivel analitic unitate, adică sunt obiecte fundamentale (sau elementare) din p.d.v. al acelui criteriu. Atunci când vorbim de obiecte abstracte fundamentale, aceste obiecte sunt fundamentale (elementare) numai din p.d.v. al nivelului de abstractizare (au nivel de abstractizare unitate).

Să presupunem că obiectul abstract concret Obx₁ (reprezentarea internă a unui obiect material extern SPI) are următoarea strucură:    

                                       (9.2.2.1)

unde:

-     este setul proprietăţilor senzoriale (proprietatea generală P1), evaluate de unităţile de intrare A,B,C ale SPI;

-     Atributul suport comun tuturor distribuţiilor (proprietatea generală P2) este poziţia spaţială  evaluată faţă de sistemul de referinţă intern al obiectului[2] (proprietatea generală P5);

-     ,, sunt tipurile de distribuţie spaţială internă ale acestor proprietăţi (proprietatea generală P3), aşa numitele distribuţii senzoriale (analizate în anexa X.18);

-      este mărimea domeniului spaţial intern al Obx₁ (proprietatea generală P4), evaluat  tot de SPI faţă de referinţa internă a obiectului;

-     Momentul t al existenţei simultane a tuturor proprietăţilor generale a Obx₁ (proprietatea generală P6).

-      este poziţia spaţială externă a Obx₁ (poziţia SR intern al obiectului faţă de un SR extern, care poate fi SR intern al SPI sau un SR artificial construit tot de SPI).