9.2.4 Nivel de abstractizare

După cum am arătat în par. 9.2.2, reprezentarea în memoria unui SPI a unui obiect extern din realitatea directă individuală constituie un obiect abstract concret, obiect cu primul şi cel mai scăzut nivel de abstractizare - nivelul fundamental unitate. Acest obiect abstract are întotdeauna un corespondent material extern, sursa fluxurilor purtătoare de informaţie despre care am discutat în cap. 8.

 

Comentariul 9.2.4.1: Când am discutat despre SSI în cap. 8, spuneam că orice sistem material este suport pentru informaţia sa naturală (tipuri de fluxuri eferente, dimensiuni, formă etc.), informaţie ce nu poate fi schimbată fără a altera structura SM respectiv. Dar atunci când un SM trebuie să fie suportul unei anumite informaţii, structura acestui sistem (valoarea sa sintactică) trebuie să fie uşor şi determinist variabilă în funcţie de informaţia ce trebuie să o conţină. Iată diferenţa dintre SSI ca sisteme specializate în stocarea de informaţie, şi informaţia stocată în orice obiect material extern nespecializat într-o astfel de funcţie. însă un obiect extern unui SPI, fie el SSI extern sau un SM oarecare, este pentru acel SPI un obiect real ce are asociat un obiect abstract concret.

 

 Obiectul abstract concret are asociate (în cazul unui SPI biotic) toate atributele din modelul general de obiect discutat în cap. 3:

P1   -   setul proprietăţilor calitative furnizat de setul unităţilor de intrare specializate (tipurile de organe de simţ ce percep obiectul extern);

P2   -   tipul de atribut suport al distribuţiilor senzoriale este poziţia spaţială sau frecvenţa;

P3   -   tipurile de distribuţii ale atributelor P1 (distribuţiile senzoriale descrise în anexa X.18);

P4   -   mărimea domeniului suport (volumul, dimensiunea, intervalul);

P5   -   sistemul de referinţă intern al obiectului;

P6   -   momentul t (prezent) al existenţei simultane a tuturor acestor atribute.

Toate aceste proprietăţi de model (furnizate de unităţile de intrare ale SPI) asociate unui obiect concret conţin o cantitate foarte mare de informaţie (mai ales proprietatea P3), la care se mai adaugă atributele externe (atributele asociate proprietăţii P5 faţă de o referinţă externă obiectului). Obiectele abstracte Obx₁ şi Obx₂ menţionate mai sus sunt exemple de astfel de obiecte abstracte concrete, cu precizarea că cele două obiecte sunt identice (au acelaşi model), diferind doar poziţiile lor externe spaţiale. Dacă vom considera că din relaţia 9.2.2.1 este un masiv de informaţie (mulţimea tuturor informaţiilor calitative şi cantitative asociate obiectului concret Obx₁) iar alt masiv de informaţie asociat obiectului concret Obx₂, în ipoteza că cele două obiecte sunt identice, componenta comună a celor două masive de informaţie este un alt obiect abstract ce reprezintă al doilea nivel de abstractizare - obiectul abstract Obx - obiect ce constituie, aşa cum am văzut mai înainte, un model al unei clase de obiecte abstracte.

 

 

Comentariul 9.2.4.2: Aşa cum arătam mai sus, noţiunea este un obiect abstract care nu mai reprezintă niciun obiect extern real, cu alte cuvinte este un obiect realizabil abstract dar nerealizabil material; el nu este altceva decât o cantitate finită de informaţie asociată unui SSI intern al unui SPI. Pentru a deveni un obiect realizabil material, noţiunii îi trebuiesc asociate atributele specifice pentru a deveni un obiect abstract concret - singurul tip de obiect abstract realizabil material - dar cu condiţia ca atributele acestuia să satisfacă condiţiile de realizare materială, condiţii mult mai restrictive decât cele de realizare abstractă.

 

Aşa cum am mai arătat şi în cap. 3, componenta comună a două masive de informaţie şi se obţine cu ajutorul funcţiei de extragere a acestei componente:

                                               (9.2.4.1)

 

în urma acestui proces abstract rezultând obiectul dat de relaţia 9.2.3.3.

 

Comentariul 9.2.4.3: Funcţia de extragere a componentei comune dintr-o mulţime de obiecte abstracte este o funcţie pe care filosofia obiectuală o consideră implementată în toate SNPI, deoarece această funcţie are la bază chiar modul de structurare a proceselor dirijate de molecula de ADN. în cazul procesului de sinteză a unui nou organism, acest proces începe întotdeauna cu componentele comune (celulele stem) şi continuă cu componentele diferenţiale (procesele de diferenţiere celulară). în cazul abstractizării, procesul este invers, de la diferenţial (obiectele abstracte concrete) se ajunge la comun (noţiunea). în acest stadiu al expunerii este momentul să observăm cu oarece surprindere că procese de abstractizare, aşa cum au fost ele definite în acestă lucrare, pot exista şi la alte biosisteme ce posedă sistem nervos somatic (care au organe de simţ pentru fluxuri externe). De exemplu la mamifere, la care sistemele de percepţie sunt foarte asemănătoare cu cele ale oamenilor, este evident că va exista primul nivel de abstractizare (inerent oricărui organ de simţ), şi este foarte posibil să existe şi al doilea nivel - modelul de clasă (noţiunea). Faptul că oamenii au asociat noţiunii un nume în cadrul limbajului natural (aşa cum vom vedea mai încolo) iar restul animalelor nu, nu înseamnă că procese de abstractizare nu există şi la celelalte animale.

 

într-un caz general, în care avem n obiecte abstracte concrete ,..., relaţia 9.2.4.1 devine:

 

                                                                   (9.2.4.2)

 

conform căreia noţiunea Obx este modelul comun al celor n obiecte abstracte concrete de tip Obx_k (). Evident, mulţimea suport a noţiunii Obx este formată în acest caz din n obiecte, iar cantitatea de informaţie semantică  conţinută în componenta comună a celor n masive de informaţie semantică este mai mică decât cantitatea de informaţie  conţinută în oricare din masivele , deoarece intersecţia unor mulţimi are întotdeauna un număr mai redus de elemente decât oricare din mulţimile ce se intersectează.

Fie o altă noţiune Oby, cu nivel de abstractizare doi, care are m obiecte în mulţimea suport:

 

                                                                   (9.2.4.3)

 

Dacă noţiunile Obx şi Oby au o componentă comună:

 

                                                                                       (9.2.4.4)

 

atunci obiectul abstract Obz va avea nivelul de abstractizare trei, iar ca suport o mulţime formată din două noţiuni.

Este foarte important ca cititorul să remarce că rezultatul primului nivel de abstractizare este un obiect abstract senzorial, cu un singur obiect concret suport, al doilea nivel de abstractizare produce o noţiune cu n sau m obiecte abstracte concrete suport, iar al treilea nivel de abstractizare, o noţiune a cărei mulţime suport este formată numai din noţiuni. Pe de altă parte, noţiunea Obz cu nivel trei de abstractizare este componenta comună a celor n + m obiecte concrete ce formează mulţimile suport ale noţiunilor Obx şi Oby, aşa că putem observa că o noţiune cu nivelul de abstractizare trei are ca suport o mulţime ce reprezintă reuniunea mulţimilor suport ale noţiunilor componente.

în final putem trage nişte concluzii privind procesele de abstractizare:

1.    Există o relaţie directă de dependenţă între nivelul de abstractizare al unui obiect abstract şi cardinalul mulţimii sale suport ;

2.    Există o relaţie de dependenţă inversă între nivelul de abstractizare al obiectului abstract şi cantitatea de informaţie semantică deţinută de respectivul obiect (ca urmare a intersecţiilor repetate dintre masivele de informaţie). Primul nivel de abstractizare (obiectul abstract concret) conţine cea mai mare cantitate de informaţie;

3.    Obiectele abstracte cu primul şi al doilea nivel de abstractizare au ca suport obiecte abstracte concrete; noţiunile cu niveluri superioare de abstractizare au mulţimea suport formată exclusiv din noţiuni;

4.    Noţiunile cu cel mai ridicat nivel de abstractizare din cadrul unui anumit limbaj fac parte din clasa categoriilor (conform terminologiei din filosofia clsică).