Un sistem este aşadar un
obiect compus dintr-o mulţime sistemică de obiecte, între ale
căror atribute există relaţii de interdependenţă. Spunem că două atribute x şi y sunt interdependente dacă o variaţie determină
printr-o relaţie f o
variaţie
iar o variaţie
determină
printr-o relaţie g o
variaţie
adică:
(9.4.4.1)
şi:
(9.4.4.2)
Interdependenţa pur abstractă
introduce o nedeterminare în privinţa separării dintre cauză
şi efect, cele două variabile fiind simultan şi cauze şi
efecte al variaţiilor. Rezolvarea acestei dileme este posibilă prin
introducerea unei a treia variabile, independentă de primele două,
dar de care să depindă ambele. în cazul proceselor reale, rolul unei
asemenea variabile îl are timpul, o
variabilă total independentă (teoretic, prin definiţie) de
oricare alt atribut. Timpul pentru procesele reale joacă rol de atribut
suport universal, ceea ce înseamnă că niciun proces real nu poate
exista fără a fi distribuit pe acest atribut, distribuţie ce nu
poate avea densităţi (adică viteze sau acceleraţii)
infinite. Existenţa unei cauzalităţi definite înseamnă
că efectul (unui proces) este întotdeauna ulterior cauzei (variaţiei
variabilei cauză). în relaţiile de mai sus, este o variaţie
cauză pentru efectul
(prin relaţia f), iar
este o variaţie
cauză a efectului
(prin relaţia g). Cu alte cuvinte putem scrie:
(9.4.4.3)
şi
(9.4.4.4)
unde este intervalul
temporal necesar realizării procesului de variaţie a mărimii y ca urmare a variaţiei lui x (valoarea lui y la momentul curent t
este efectul valorii lui x de la
momentul anterior t-
). Dacă înlocuim în relaţia 9.4.4.3 pe t cu t-
vom avea:
(9.4.4.5)
din care se poate vedea foarte clar
că în cazul relaţiilor de interdependenţă, valoarea unui
atribut a unuia din obiecte este dependentă nu numai de valoarea
atributului obiectului partener ci chiar de propria valoare a acestui atribut
de la un moment anterior (influenţa propriului trecut asupra stării
prezente). Interdependenţa atributelor obiectelor ce formează un
sistem este datorată tocmai referinţei interne comune, faţă
de care oricare din atribute este direct dependent. Invarianţa
relaţiilor de atribuire faţă de această referinţă
comună pentru fiecare obiect component face ca orice variaţie de
atribut a unuia din componente să determine o variaţie a tuturor
celorlalte componente pentru a păstra invarianţa obiectului în
ansamblu (şi odată cu el a poziţiei referinţei interne). Atributul
interdependent (sau mulţimea acestora) din cadrul unui sistem
constituie criteriul de formare al
sistemului.
Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.