Un sistem este aşadar un obiect compus dintr-o mulţime sistemică de obiecte, între ale căror atribute există relaţii de interdependenţă. Spunem că două atribute x şi y sunt interdependente dacă o variaţie determină printr-o relaţie f o variaţie iar o variaţie determină printr-o relaţie g o variaţie adică:
(9.4.4.1)
şi:
(9.4.4.2)
Interdependenţa pur abstractă introduce o nedeterminare în privinţa separării dintre cauză şi efect, cele două variabile fiind simultan şi cauze şi efecte al variaţiilor. Rezolvarea acestei dileme este posibilă prin introducerea unei a treia variabile, independentă de primele două, dar de care să depindă ambele. în cazul proceselor reale, rolul unei asemenea variabile îl are timpul, o variabilă total independentă (teoretic, prin definiţie) de oricare alt atribut. Timpul pentru procesele reale joacă rol de atribut suport universal, ceea ce înseamnă că niciun proces real nu poate exista fără a fi distribuit pe acest atribut, distribuţie ce nu poate avea densităţi (adică viteze sau acceleraţii) infinite. Existenţa unei cauzalităţi definite înseamnă că efectul (unui proces) este întotdeauna ulterior cauzei (variaţiei variabilei cauză). în relaţiile de mai sus, este o variaţie cauză pentru efectul (prin relaţia f), iar este o variaţie cauză a efectului (prin relaţia g). Cu alte cuvinte putem scrie:
(9.4.4.3)
şi
(9.4.4.4)
unde este intervalul temporal necesar realizării procesului de variaţie a mărimii y ca urmare a variaţiei lui x (valoarea lui y la momentul curent t este efectul valorii lui x de la momentul anterior t-). Dacă înlocuim în relaţia 9.4.4.3 pe t cu t- vom avea:
(9.4.4.5)
din care se poate vedea foarte clar
că în cazul relaţiilor de interdependenţă, valoarea unui
atribut a unuia din obiecte este dependentă nu numai de valoarea
atributului obiectului partener ci chiar de propria valoare a acestui atribut
de la un moment anterior (influenţa propriului trecut asupra stării
prezente). Interdependenţa atributelor obiectelor ce formează un
sistem este datorată tocmai referinţei interne comune, faţă
de care oricare din atribute este direct dependent. Invarianţa
relaţiilor de atribuire faţă de această referinţă
comună pentru fiecare obiect component face ca orice variaţie de
atribut a unuia din componente să determine o variaţie a tuturor
celorlalte componente pentru a păstra invarianţa obiectului în
ansamblu (şi odată cu el a poziţiei referinţei interne). Atributul
interdependent (sau mulţimea acestora) din cadrul unui sistem
constituie criteriul de formare al
sistemului.
Copyright © 2006-2008 Aurel Rusu. All rights reserved.